L-am cunoscut recent pe Andrei Jileaev la Campionatul Republicii Moldova la karate kyokushin. Andrei venise să-și susțină fiul. Vorbă după vorbă, am aflat mai întâi că și el a început să practice karate acum doi ani, iar apoi că este directorul companiei Indelit.

Lucrând de peste cinci ani cu arhitecți și designeri, am ajuns, vrând-nevrând, să cunosc pe de rost toți jucătorii mari din piața materialelor de construcții din Moldova, inclusiv furnizorii de piatră. Indelit, mai ales datorită capacității sale de depozitare, este unul dintre liderii clari ai pieței.

Așa că nu mai aveam cum să nu stabilesc o întâlnire și un interviu cu Andrei. Voiam să văd cu ochii mei depozitele și producția Indelit.

Andrei, bună ziua. Eu cred cu tărie că succesul în afaceri se bazează pe două lucruri: oamenii trebuie să știe cu ce ne ocupăm și trebuie să aibă încredere în noi. Hai să începem cu prima parte – să știe. Eu știu că Indelit e specializată în piatră. Dar piatră e un termen general. Îmi puteți face o scurtă prezentare a specializării voastre?

Cu plăcere. Dacă vorbim la modul general, furnizăm pe piața Moldovei patru tipuri de piatră: marmură, granit, cuarț și ceea ce în rusă se numește „piatră sinterizată”, dar eu și majoritatea specialiștilor din Moldova preferăm să folosim neologismul din engleză – „sintered stone”.

Am asociat corect ideea că cea mai bună marmură este cea italiană?

Fără îndoială, italienii sunt liderii mondiali în marmură. E și firesc – extragerea și prelucrarea marmurei în regiuni precum Carrara și Verona are o istorie de mii de ani. Italienii extrag marmura mea preferată – „statuario”. În italiană înseamnă „impunător”, ceea ce exprimă perfect eleganța acestei pietre – porozitate scăzută, rezistență mare și o textură nobilă. Probabil doar marmura statuario poate fi atât de albă, cu o bază albă fină și vene gri caracteristice.

Dar hai să nu ne lăsăm duși de stereotipul că doar marmura italiană poate fi scumpă și rafinată. Da, când Indelit s-a reorientat în 2005 către piața de piatră, la fel ca mulți alții, am început cu marmura turcească. Acum am renunțat complet la ea, în primul rând din motive de calitate.

Când am ajuns prima dată în Italia – și au fost ani în care mergeam acolo de peste zece ori pe an – am fost cucerit de profesionalismul prelucrătorilor de piatră italieni. Sunt, fără îndoială, pionieri în domeniu. Dar nu doar pentru că Italia are cea mai bună marmură. Industria pietrei a devenit foarte internațională. De exemplu, Brazilia, India și China sunt acum exportatori recunoscuți, atât de blocuri, cât și de plăci de piatră. Cred că italienii, cu tradiția și producția lor bine organizată, procesează până la 75% din piatra adusă din import – ceea ce nu face materialul mai puțin valoros.

Deci și piatra chineză, despre care se vorbește destul de critic, poate fi totuși de calitate?

Nici măcar „poate fi” – chiar este. Ani la rând a persistat stereotipul că piatra chineză e ca produsele ieftine chinezești. Dar exact cum în domeniul mașinilor electrice chinezii au devenit, neașteptat, lideri mondiali, la fel s-a întâmplat și în piatra naturală. China s-a schimbat radical, iar acum companiile chinezești furnizează materiale de cea mai înaltă calitate.

Și care este, în prezent, geografia importurilor voastre de marmură?

Italia, India, China, Spania. Ocazional, importăm și din Egipt – și de acolo apar loturi interesante. În industria marmurei – și a granitului – funcționează o regulă atipică pentru alte domenii: cu cât ai nevoie de un lot mai mare, cu atât poate fi mai scump.

Cum adică? Cumpărați mai mult, deci ar trebui să aveți prețuri en-gros, nu?

Aici vorbim despre un material natural. Poți cumpăra ușor, să zicem, 100 de metri de Calacatta. Dar dacă ai nevoie de 10.000 de metri pentru un singur proiect, s-ar putea pur și simplu să nu-i găsești, sau să-i aduni în decurs de ani. Asta e, de altfel, una dintre cauzele pentru care sintered stone își extinde prezența pe piață. Nu e deloc ieftin, dar vine cu predictibilitate. Producătorul poate livra un lot exact în volumul necesar.

Hai că ajungem și la sintered stone, dar până atunci o întrebare de nivelul „cine e mai puternic – balena sau elefantul?”. Marmură sau granit? Ce să alegi?

Asta e decizia clientului. Pe o plită de bucătărie din marmură rămân urme – și de la vin roșu, și chiar de la cel alb. Sigur, există metode de recondiționare a suprafeței, dar e muncă suplimentară. Cu toate acestea, sunt clienți care cred că marmura are proprietăți antibacteriene, sau care acceptă faptul că piatra își schimbă natural structura în timp. Ei aleg marmura, chiar dacă granitul nu are aceste dezavantaje.

Să zicem așa: granitul e mai practic. Există tipuri de granit care sunt mai scumpe decât multe tipuri de marmură. Deci alegerea între marmură și granit rămâne mereu la latitudinea clientului. O altă variantă este cuarțul – un material foarte frumos și rezistent. Noi îl recomandăm frecvent pentru blaturi de bucătărie. Dar și el are limitările sale. Nu recomandăm cuarțul pentru pardoseli încălzite sau pentru lucrări exterioare. La temperaturi ridicate, cuarțul se poate deforma – conține un mic procent de rășini, și odată ce s-a deformat, nu mai poate fi readus la forma inițială.

Tocmai bine, e momentul să întreb despre sintered stone. Ce este el, de fapt?

Practic, este o ceramică pe care o cunoaștem deja. Noi o prelucrăm ca pe piatră, pe aceleași utilaje, și se comportă ca piatra. Diferența e că marmura și granitul s-au format în natură de-a lungul a milioane de ani, sub influența temperaturii și presiunii naturale. La sintered stone, mineralele și particulele de piatră sunt supuse în fabrică unei presiuni și temperaturi extreme – fără rășini sau alte lianturi. De aici și termenul rusesc „piatră sinterizată”. Sună cam tehnic, dar transmite foarte exact esența.

Am înțeles cu piatra. Putem trece la partea despre depozit?

Sigur. Programul nostru de depozitare este gândit, în primul rând, pentru nevoile clientului. Desigur, lucrăm și pe comandă. Dar stocurile noastre actuale sunt suficient de mari încât orice arhitect sau designer – singur sau împreună cu clientul – să poată veni și să aleagă piatra „cu mâna lui”.

Executăm toate procesele de prelucrare a pietrei – de la tăiere și lipire până la montaj. Sunt designeri care vor să fie prezenți în timpul procesului de execuție. Nu avem nimic împotrivă, dacă un specialist vrea să vadă personal cum „curge” o venă din desen sau culoare în produsul final.

În 19 ani de activitate, cred că toți profesioniștii din domeniu ne-au trecut pragul depozitului. Moldova e o piață mică – ne cunoaștem cu toții. Sper că și datorită acestui stoc permanent și variat de piatră, ne-am construit o anumită reputație pe piață. Țin minte un caz în care ne-a contactat un client aflat deja în „a treia generație”. Am lucrat cu bunicul lui, apoi cu tatăl, iar mai târziu – cu el.

Da, am auzit recomandări despre voi și de la Elena Grecu, și de la Elena Agafonova, Vladimir Pînzaru, Iulia Sîrbu – toți sunt oameni despre care am scris interviuri cu arhitecți și designeri.

Asta e cel mai frumos lucru pe care mi-l puteați spune. Încrederea clienților este cel mai important capital al nostru.

Andrei, dacă trecem de la companie la omul Andrei – îmi permit, la vârsta mea, să vă spun sincer că vă admir. Cunosc doar două persoane care, „la o vârstă”, s-au apucat de un sport atât de dur ca kyokushin karate. Și dintre acești doi, dumneavoastră sunteți clar cel mai în vârstă. Câți ani aveați când v-ați apucat de karate?

49. 

Și de ce? Faza de „demonstrare” a masculinității era deja depășită, nu?

Apropo, în tinerețe am practicat box câțiva ani. După aceea, ca toți, am încercat să mă mențin în formă. De peste 10 ani fac scufundări – am fost în Egipt, Turcia, Oman, Maldive. Am și experiență de wreck diving – am coborât pe epave. În Egipt am făcut scufundare pe „Thistlegorm”, un transport scufundat în Al Doilea Război Mondial.

La karate am ajuns pentru a-l sprijini pe fiul meu, Ivan. El practică karate de aproape șapte ani, a început la șase ani. A avut o pauză – toți sportivii trec prin perioade de oboseală. Când am început să vorbesc cu el despre reluarea antrenamentelor, mi-a zis într-o doară: „da’ dacă ai încerca și tu...”

Până la urmă, m-am dus la același antrenor ca și el – Traian Velixar – și sincer mă bucur de antrenamente și lupte. De curând am obținut centura albastră și nu consider deloc imposibilă centura neagră, chiar și la vârsta mea. Frumusețea acestui stil de karate e că poate fi practicat la orice vârstă – progresul și experiența vin cu timpul.

Andrei, atunci îmi luați două promisiuni. Să mă invitați la aniversarea de 25 de ani a companiei Indelit și la examenul pentru centura neagră. Îl cunosc pe Traian – cred că mă va lăsa să intru ca jurnalist.