Aș dori să începem acest interviu cu un scurt videoclip al unui proiect care ar fi putut transforma Aeroportul Internațional Chișinău într-un veritabil simbol al orașului și al țării. Vă propun să vizionați acest videoclip și să vă imaginați reacția unui turist care, aterizând în Moldova, ar vedea un astfel de aeroport.
Acest proiect a fost elaborat de biroul de arhitectură Arhistrat-Deco, condus de arhitectul Vasile Stratu, pentru un concurs de proiecte destinate modernizării aeroportului.

Stilul arhitectural adoptat în acest proiect este deconstructivismul. Acest curent arhitectural a început să se contureze în anii '80 ai secolului trecut, reprezentând o aplicare în domeniul construcțiilor a conceptului de “deconstrucție” elaborat de filosoful francez Jacques Derrida.

Proiectele deconstructiviste se remarcă prin forme neconvenționale, geometrie imprevizibilă și o inserție adesea îndrăzneață, uneori chiar provocatoare, în peisajul urban. Ele se transformă de multe ori în simboluri urbane, reprezentând orașele în care au fost construite. Putem menționa, printre altele, Muzeul Guggenheim din Bilbao, Centrul Cultural Heydar Aliyev din Baku, proiectat de Zaha Hadid, sau Libeskind Tower din Milano.

Vasile Stratu este un arhitect care a îmbrățișat deconstructivismul încă din perioada studiilor sale la București. În prezent, el finalizează un proiect în Chișinău, care, sunt convins, va deveni un simbol vizual, apărând în multiple reprezentări media ale capitalei.

Despre acest proiect, dar și despre alte aspecte ale activității sale, vom discuta în interviul care urmează.

Bună ziua. Înainte de întâlnirea noastră, am găsit informații online despre dvs.: ați fondat Arhistrat-Deco în 2007, am găsit publicații despre obiectul dvs. de artă dedicat lui Eminescu în Bălți, dar, în general, informații sunt destul de puține. Așadar, aș dori să începem această discuție cu primii pași în arhitectură.

Bună ziua. Am absolvit Colegiul de Arhitectură din Chișinău, apoi am studiat doi ani la Facultatea de Arhitectură din cadrul Institutului Politehnic și, după al doilea an, m-am transferat la București, la Institutul de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Pentru mine, a fost o adevărată descoperire a lumii arhitecturii. Atunci când studiezi cu teoreticieni renumiți, autori de cărți despre arhitectură, aceștia modelează o percepție și o înțelegere profundă a teoriei arhitecturii, contribuind la o decizie conștientă asupra direcției care ți se potrivește cel mai bine.

Stilul dvs. în arhitectură a început să se contureze încă din timpul studiilor la București?

Da. Acolo am observat ce direcții îi interesează cel mai mult pe studenți. În principal, ei alegeau calea de la minimalism la deconstructivism. Și anume deconstructivismul a devenit direcția mea principală, începând cu anii trei-patru de studiu. Lucrarea de diploma este prima încercare deconstructivistă și, în cele din urmă, am continuat să lucrez în acest stil.

După studii, v-ați întors în Moldova?

Nu imediat. Încă din anii de școală, am început să desenez caricaturi. Apoi am învățat tehnica picturii în acuarelă, ulei și chiar pictura de icoane. A fost o perioadă în viața mea când am pictat o biserică, iar câteva dintre icoanele mele se păstrează acasă. Când am terminat studiile la București, am vrut să văd Europa și am plecat în Norvegia. Pictam în acuarelă, lucrările se vindeau bine și aveam posibilitatea să văd cum trăiesc oamenii în alte țări. Nu uitați, era începutul anilor 2000, când încă nu călătoream atât de mult.

Talentul de artist vă ajută în munca de arhitect?

Nu trebuie să ne bazăm doar pe talent. Cred că talentul reprezintă doar 10%, iar restul este muncă asiduă. Pentru a te ocupa de proiecte serioase, este nevoie de multe cunoștințe. Fără înțelegerea teoriei, este imposibil să devii un arhitect bun. Trebuie să știi cum au lucrat marii arhitecți, precum Zaha Hadid sau Daniel Libeskind. Zaha Hadid, de exemplu, prefera să lucreze cu beton aparent, iar acest material îmi este și mie foarte apropiat. Îmi place betonul, metalul, sticla. Aceste materiale permit crearea unor forme arhitecturale care încalcă orice principii și transformă clădirile în adevărate obiecte de artă. Acum, sunt interesat în special de ceea ce se numește în deconstructivism „a cincea fațadă”. Atunci când aspectul unei clădiri depășește limitele tradiționale ale celor patru pereți. Acum proiectez clădiri în care fiecare muchie este elaborată ca și cum clădirea ar fi o piatră prețioasă.

Este ușor să convingeți clienții să adopte soluții neconvenționale?

Nu întotdeauna. Dar adesea, când prezint două variante de proiect, una în stil minimalist și alta în stilul meu preferat, deconstructivismul, clientul alege formele mai îndrăznețe. Până de curând, am reușit să le implementez în proiecte relativ mici: case particulare, clădirea Pegas Burger din Tiraspol, un alt restaurant fast-food din sectorul Ciocana, Black Rabbit, un restaurant din centrul Chișinăului. Dar acum am norocul să lucrez la un proiect cu adevărat amplu.

Despre care proiect este vorba?

Este vorba despre proiectul noii clădiri a Televiziunii Naționale, situată în zona Telecentru. Pot afirma că acesta este unul dintre cele mai importante proiecte din cariera mea. Tehnologiile moderne de proiectare și construcție ne permit să realizăm structuri de o complexitate remarcabilă. În cazul clădirii Televiziunii Naționale, vom avea o consolă cu o lungime de 50 de metri, concepută pentru a rezista la cele mai mari solicitări, inclusiv la eventualele cutremure din regiunea noastră.

Clădirea va fi construită integral din metal și sticlă, eliminând aproape complet utilizarea betonului. Structura nu este una convențională, fiind bazată pe stâlpi în formă de X, iar ferestrele vor avea forma unor romburi. Proiectul este, într-adevăr, complex și inovator, dar colaborăm cu specialiști care au efectuat toate calculele necesare, demonstrând astfel rezistența structurii la solicitări.

Când estimăm că vom putea vedea realizarea acestui proiect?

Intenționăm să obținem autorizația de construcție în aproximativ o lună. În paralel, lucrăm deja la sistemele inginerești interne – încălzire, ventilare, comunicații. Aceste lucrări trebuie finalizate înainte de eliberarea autorizației, deoarece după acest moment, modificările vor fi limitate la ajustări minore.

Cea mai dificilă componentă a proiectului este consola despre care am menționat anterior. Nu există structuri similare în Moldova, România sau Ucraina. Cu toate acestea, am reușit să identificăm specialiști capabili să asigure implementarea soluției.

Vasile, sunteți de acord să includem în interviu o prezentare video a noii clădiri a Televiziunii Naționale? Consider că este un exemplu elocvent în care o imagine valorează cât o mie de cuvinte.

Sunt de acord.

În curând, veți susține o prezentare în cadrul forumului SHARE Architects de la Chișinău. Ce proiecte veți expune în fața publicului?

Voi prezenta proiectul noii clădiri a Televiziunii Naționale, precum și un proiect de amenajare peisagistică realizat în Bălți.

Vă doresc mult succes la prezentare. Înainte de a încheia, aș dori să vă adresez o ultimă întrebare: proiectul dvs. pentru clădirea Televiziunii Naționale are potențialul de a deveni un simbol al orașului. Cu toate acestea, Chișinăul se confruntă cu numeroase provocări în ceea ce privește dezvoltarea sa urbană. Care este viziunea dvs. asupra evoluției structurii urbane în viitor?

Nu sunt un adept al proiectelor utopice. Consider că este esențial să valorificăm resursele existente. În prezent, mă concentrez pe restructurarea clădirilor existente, transformându-le în spații moderne și funcționale.

În ultimii doi-trei ani, m-am dedicat renovării fațadelor, utilizând tehnici moderne precum fațade ventilate și structuri metalice. Aceste intervenții contribuie la revitalizarea aspectului urban. Un singur proiect de calitate poate avea un impact semnificativ asupra întregii zone, transformând-o într-un punct de reper.

Mi-aș dori ca în orașul Chișinăul să organizeze, la un moment dat, un concurs internațional de arhitectură, invitând arhitecți de renume mondial pentru a elabora un plan urbanistic. Centrul istoric își va păstra, cel mai probabil, aspectul, însă putem dezvolta alte zone ale orașului prin construcția unor clădiri înalte. Orașul trebuie să se extindă, dar într-un mod armonios, respectând identitatea sa culturală și istorică.

Considerați că deconstructivismul ar putea să se integreze armonios în proiectele viitoare de urbanizare ale Chișinăului?

În arhitectură, este esențial să ne specializăm într-un anumit domeniu. Un arhitect care lucrează într-un stil distinctiv devine recunoscut pentru lucrările sale și își definește o identitate profesională. Încercarea de a mulțumi toate gusturile nu este o dovadă de profesionalism, ci mai degrabă un compromis. Eu mi-am găsit stilul și îmi doresc ca proiectele mele să fie recunoscute pentru originalitatea și viziunea lor.