Introducerea este necesară, cel puțin pentru a evita orice confuzie legată de nume și de brandurile asociate cu ele.

Cred că nu sunt singurul care, fără să stea prea mult pe gânduri, ar putea numi familii din Moldova unde deja a treia generație se ocupă de vinificație. Dar puteți, fără să vă gândiți prea mult, să numiți o familie din Moldova unde deja a doua generație are o afacere legată de cafea? Eu – pot.

Este vorba de familia Buga. Victor Buga, care este deja asociat inseparabil cu brandul Julius Meinl. Și Victor Buga, fiul său, care conduce brandul Smart Coffee Service.

Pe drum spre întâlnirea cu Victor Buga (cel tânăr), mi-am amintit de interviul meu recent cu Christina Meinl, când a fost în Chișinău acum câteva săptămâni. Voiam să o fac să se deschidă, așa că i-am povestit istoria celei mai memorabile cești de cafea din viața mea. A funcționat. La rândul ei, emoționată, mi-a povestit despre „cea mai specială” ceașcă a ei.

Așa că prima întrebare pe care i-am pus-o lui Victor a fost exact aceasta: Tu ai „acea” ceașcă de cafea?

Până la urmă, business-ul cu cafeaua chiar e unul cool. Pe de o parte, da – antreprenoriat, cifre, exact ca în alte domenii. Dar, pe de altă parte… cafeaua înseamnă emoții!

Așa că l-am întrebat pe Victor: Tu ai „acea” ceașcă de cafea?

Iată povestea lui:

„Pe scurt, povestea mea cu «acea ceașcă» e destul de amuzantă. Familia noastră e foarte organizată, iar eu… fac totul pe dos. Ei fac într-un fel – eu în altul. Și exact acum 7 ani, chiar în ziua asta, am decis să mă mut de la părinți. Mama și sora erau plecate la mare, în Bulgaria. Doar tata mai era acasă, pentru câteva zile – avea de lucru. Eu aveam 19 ani. Și m-am hotărât să plec de acasă. Cumva l-am convins pe tata, am găsit rapid un apartament oarecare și, până să se răzgândească, mi-am mutat repede toate «lucrurile» acolo – hainele și câteva cești, toată vesela pe care o aveam. 

Atunci începeam să lucrăm serios cu cafeaua de specialitate, și aveam un pachet – îl țin minte și acum – o pungă albastră cu boabe de cafea. Doar că o măcinasem cu vreo jumătate de an înainte, la birou, așa că între timp se cam risipise tot aroma. Și mai aveam o cană roșie, de jumătate de litru, cel puțin. 

Și uite-mă, în prima zi în apartament, singur. Am luat cafeaua asta, am fiert apă în fierbător, am găsit o lingură mare – de ciorbă, ca pentru borș – și am pus cafeaua în cană. Am adăugat și zahăr, că era clar ce fel de cafea urma să iasă. Am turnat apă fierbinte peste, am ieșit pe balcon și am băut prima mea ceașcă de libertate. Pentru mine, aceea a fost «cea» ceașcă de cafea. Cafea cu gust de libertate.”

Iar acum – interviul.

Victor, salut. Am lămurit povestea cu „acea” ceașcă de cafea. Dar cu istoria cafelei în viața ta – încă nu. Știu că până la 19 ani ai reușit deja să participi la trei campionate de barista în România. Și în toate trei ai ajuns în finală. Deci… la ce vârstă ai atins pentru prima dată cafeaua?

Cu business-ul chiar mai devreme decât cu cafeaua propriu-zisă. Aveam 10 ani când tata a primit, cred, primul lot de Julius Meinl. Atunci nici nu beam cafea, îmi plăcea doar ciocolata caldă. Și, desigur, îmi plăcea să fiu la birou cu tata, așa îl vedeam mai des, și el era bucuros când eram prin preajmă. Îmi amintesc clar ziua aceea – aveam 10 ani și căram cutii cu Julius Meinl, ajutam la descărcare.

Clasa a treia? Când toți preferă să lenevească?

Mie, de mic, mi-a plăcut să-mi ajut părinții. La 14 ani, chiar m-a „lovit”: „Vreau să lucrez vara!” Și munceam câte trei ore pe zi la tata – introduceam datele de pe formulare de hârtie în calculator, apoi mergeam la mama, să o ajut în bucătărie la restaurant. Pe atunci încă aveam restaurantul, în centru, pe Eminescu.

Lângă „Karavan”, Big Deal… Am trecut pe acolo. Și când ai învățat să prepari cafea, dacă la 19 ani deja participai la campionate?

La 15 ani am început să-l conving pe tata să mă trimită la traininguri de barista, ca să pot lucra cu el la evenimente.

Îți amintești primul eveniment unde ai lucrat singur?

Sigur. 24 decembrie 2016, salonul Land Rover, eveniment de Crăciun pentru copii și părinți. Eram la etajul doi, cu espressorul, făceam ciocolată caldă și cafea. Nici nu împlinisem 16 ani. Iar la 17 ani deja coordonam contractul cu Trabo Plus.

Cu Andy’s?

Da. 54 de locații, 45 doar în Chișinău. Trebuia să verific setările, gramajul, calitatea. Terminăm orele la colegiu, îmi alegeam un sector al orașului și parcurgeam zilnic câte 10-20 de kilometri pe jos, dintr-un punct în altul. Ajungeam acasă terminat, mirosind a plăcinte și pizza. Doar ca să fie sigur, mi-am modificat profilul de Facebook, scriind că am deja 18 ani.

Scenariu de film… Și cum ai ajuns la campionatele de barista?

Am lucrat aproape un an cu Trabo Plus. Și în aprilie 2016 am mers în România la primul meu training serios. L-a ținut Alexandru Nicolae, care cu doar două zile înainte câștigase titlul de campion mondial la prăjirea cafelei. Atunci am făcut cunoștință cu noile standarde de lucru cu cafeaua. Dar la primul meu campionat am ajuns absolut întâmplător. Tata mă luase într-o călătorie în Italia, la fabrica Julius Meinl. Noi ne obișnuiserăm să mă considerăm deja adult, dar încă nu împlinisem 18 ani și am uitat să luăm împuternicirea de la mama. Și la București nu m-au lăsat să urc în avion. Tata a plecat, iar eu a trebuit să rămân.

Nu aveam mare lucru de făcut, trebuia să-l aștept pe tata să se întoarcă, și, din lipsă de altceva, am mers la niște prieteni care se ocupau cu cafeaua. Chiar atunci avea loc un campionat, și, într-o doară, m-au invitat să particip. Am acceptat… și, surprinzător, am ajuns în finală.

Poveste tare bună!

După aceea au mai fost două campionate în România, cel mai bun rezultat – locul trei. Dar munca m-a atras mai mult decât competițiile, așa că n-am mai continuat.

Am o întrebare poate incomodă… Puteai să lucrezi liniștit în compania tatălui tău. De ce ai decis să începi propria afacere?

A fost o chestiune de maturizare, de devenire personală. Începusem viața mea personală. Și, ca să o construiesc așa cum voiam, trebuia să devin independent, să îmi gestionez singur programul și, în general, întreaga viață. Îmi doream libertate. Nu mă regăseam în formatul de „corporație” Protocoale, aprobări – toate astea sunt absolut necesare când lucrezi la Julius Meinl, dar eu îmi doream altceva. În plus, îmi plăcea – și încă îmi place – să mă joc cu echipamentele pentru cafea. Să deschid o cutie nouă, să descopăr noile funcții și tehnologii – e o plăcere pură. Pot să mă pierd cu orele, doar ca să înțeleg fiecare detaliu. Și atunci am decis împreună cu tata că voi începe o direcție nouă, separată – nu legată direct de cafea, ci de echipamente.

De ce ai ales Sanremo?

Când am început să caut în zona espressoarelor tradiționale – căutam un producător pentru care prioritatea principală să fie gustul cafelei. La Marzocco, Victoria Arduino – fiecare are atuurile lui: unii sunt despre tehnologie, alții despre brand, alții despre fiabilitate. Dar eu voiam un producător pentru care scopul final – cireșica de pe tort – să fie chiar gustul cafelei. Și cred că singura companie care pune gustul cafelei în centrul atenției este Sanremo. Așa a devenit Sanremo brandul flagship al Smart Coffee Service.

Dar nu este singurul brand cu care lucrați?

Nu. La espressoarele automate am ales un brand – cel mai eficient din punct de vedere al costurilor de exploatare, aici acesta e criteriul principal. Este vorba de brandul finlandez KAFFIT – adevărata calitate scandinavă. Și pe fiecare alt segment pe care lucrăm – cu accesorii pentru barista, cu filtre – sunt extrem de exigent în alegerea furnizorilor. La urma urmei, eu sunt cel care trebuie să răspundă în fața clienților din Moldova pentru calitate.

Când a început să funcționeze Smart Coffee Service?

Acum patru ani. Deschiderea a fost grea. Ideea inițială era să deschidem o cafenea, complet echipată cu propriile noastre echipamente, ca să servească și drept vitrină pentru business. Am început construcția, urma să deschidem curând, și atunci – 24 februarie 2022 – a început războiul în Ucraina. Și, două săptămâni mai târziu, noi deschideam. Și stăteam și mă gândeam: „Cui să-i spun acum că m-am deschis? Cine va cumpăra echipamente de 15.000 de euro, în situația asta?”

Un moment dur…

Așa că, la început, a fost greu să le explici oamenilor de ce ar trebui să investească în echipamente pentru cafea, când în țara vecină e război și prin Chișinău trec valuri de refugiați. Și am înțeles că ideea cu cafeneaua-vitrină pentru vânzarea echipamentelor nu a funcționat așa cum ne-am așteptat. Am reconfigurat business-ul din mers și, din august anul trecut, am început deja să simțim schimbări pozitive.

Unde este deja instalat echipamentul vostru?

Să începem cu Poetry – lucrează deja al patrulea an pe Sanremo, acea mașină pur și simplu sparge toate tiparele în ceea ce privește performanța. Sanremo este instalat în Radisson și în hotelul Richmond. La Ograda Cafe, Atypic, Daily Dose. La brutăria ta preferată – Marcu Bakery – pe drumul spre Orhei. Lucrăm acum cu livrările pentru un nou proiect, sunt sigur că va fi unul foarte spectaculos. Tucano ia de la noi câte ceva din echipamente, livrăm și în nordul Moldovei. În general, Sanremo, ca brand, începe să își ocupe un loc bine meritat.

Ați ales o piață destul de competitivă. Prin ce încercați să vă diferențiați? În afară de brandul Sanremo?

Am găsit o soluție eficientă pentru piața noastră în ceea ce privește leasingul echipamentelor. Am eliminat procesul lung de obținere a creditului, căutarea garanțiilor, rezolvarea numeroaselor formalități. Clientul își alege echipamentul de la noi, semnează leasingul și începe să lucreze. Leasingul este mai eficient și din punct de vedere al contabilității – ca înregistrare a cheltuielilor și amortizare. Așa că eu cred că am făcut un pas important în a le asigura clienților noștri condiții financiare confortabile, mai ales la început de drum.

Da, acum chiar sunt multe inițiative în HoReCa, unde cafeaua devine fie specialitatea principală a locației, fie o parte esențială din concept.

Pentru cei care abia încep, am finalizat pachete speciale – pentru că, pe lângă espressor, ai nevoie de o mulțime de alte lucruri mărunte: filtre, accesorii… Ne sacrificăm din marja noastră de profit, ca să le fie rentabil financiar cafenelelor mici, brutăriilor, chiar și celor pasionați de cafea care vor să prepare acasă la un nivel înalt, să își rezolve toate nevoile de la noi, într-un singur loc.

Nu v-ați gândit să oferiți pachete complete de echipamente? Până la urmă, clientul are nevoie și de frigider, și de mașină de spălat vase…

Abordarea noastră e alta. Știm să facem cafea, iubim să facem cafea și vom continua să ne specializăm exact în asta. În același timp, suntem de partea clientului. De zece ori o să-l conving pe un client să nu cumpere un spumator de lapte de 7000 de euro, dacă localul lui nu vinde 1000 de cești de cafea pe zi. Poți să plătești 2000 de lei pentru un curs și să înveți să spumezi laptele exact cum trebuie.

Avem în birou echipamente de 50-60 de mii de euro. Le arătăm clienților ce pot face aceste echipamente, dar îi convingem să cumpere exact ceea ce este optim pentru ei astăzi. Pentru mine cel mai important este ca și clienții mei, la fel ca mine, să aibă grijă, în primul rând, de gustul cafelei și nu de prestigiul reflectat, inclusiv, în prețul echipamentului.

Linia fină între business și pasiune…

Știi, acum doi ani, la o expoziție, cineva mi-a spus – și am ținut minte: „Trăiește-ți visul, să vedem peste doi ani.” Au trecut doi ani. Ne dezvoltăm, avem multe planuri, nu doar legate de echipamente, ci și de…

De ce?

Hai să facem încă un interviu separat despre un anumit proiect. Dar – spre sfârșitul verii sau începutul toamnei?

M-ai făcut curios. 

Da. Facem.